"Te iubesc.  Fără alte cuvinte şi descrieri. Ştiu că vreau să te fac fericit, pentru că ce e drept, de multe ori e singurul lucru care mă face să uit cine sunt. Şi îmi dau seama, cât de mult meriţi să fii fericit şi urăsc ... şi mă doare trecutul tău. Nu din gelozie, ci pentru că meritai lucruri mai bune decât toate câcaturile alea . Oare sunt într-atât de naivă încât să te consider perfect în defectele şi calităţile tale ? Totuşi nu-mi pasă de naivitatea mea şi de consecinţele unor astfel de sentimente. Chiar dacă tu poate nu mă iubeşti, în continuare îmi doresc să fii fericit mai mult decât fericirea mea. Poate părea un clişeu, dar fericirea mea e fericirea ta. "

" Şi încă mi-e frică. E incredibil cum trece timpul.. Parcă mai ieri îmi zâmbeai, iar alaltăieri ne certam .. Nu îmi lipseşti. Nu-mi este dor de tine. Aş fi vrut să fie altfel. Astăzi regret că am pierdut lupta cu mine de multe ori şi am acţionat nebuneşte poate. Regret că eu am fost nucleul nebuniei tale. Ai dispărut. De durere, ruşine, nu ştiu. Dar mi-e frică să te caut.  Un singur lucru mi-l doresc de la tine. Şi cred că asta mă face să mă gandesc uneori la tine. Aştept. Să fii tu, eu pregătit/ă. Nu de război, nu de pace. Ci de linişte. "

Te-am respectat şi te-am iubit pănă în ultima clipă.

Aveam emoţii şi eram nerăbdătoare să te văd, dar într-un fel abia aşteptam să termin o dată. L-am sărutat şi mi-am continuat discuţia cu minunatele mele fete. Timpul trecea şi tu nu mai apăreai. Minunatele mele plecaseră de 5 minute, când am dat să te sun. Nu mi-ai răspuns bineînţeles, dar în scurt timp ai apărut calm ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Te-ai apropiat de mine,te-am privit şi am rămas stupefiată de minunăţia ochilor tăi. Atât de goi şi plini de ... . Mi-ai creat dorinţa de a te revedea, motivul pentru care te-am minţit în următoarea întâlnire.

După o noapte plină de gânduri, dezamăgirea a luat locul dorinţei de revedere. Aparent, abia astăzi la 2 ani de la acea întâlnire, am aflat ce se afla în spatele acelor superbi ochi.

Linişte. După mult timp, liniştea răsuna în suflet şi e mai mult decât îmi puteam dori. Curând se termină şi cu admiterea and done .. Păşesc spre altă etapă, alţi oameni, noi amintiri. Poate că trecutul nu se şterge atunci când începem să ne formăm alte amintiri, dar măcar timpul vindecă .

De-a lungul timpului mi-am făcut promisiuni ca oricine, dorinţe care simt că în sfârşit vor fi îndeplinite. Şi intr-un mod ciudat poate, dorinţele sufleteşti au dispărut. Nu mai există nicio tragere spre găsirea marelui suflet pereche, pentru că mi-am dat seama în sfârşit că nu există aşa ceva. Nu cred că există persoana potrivită de care sufletul meu să se poate agăţa. Mulţi se agaţă de al meu de parcă ar fi vreun gard , numai că de fiecare data gardul electrocutează ... Mai e mult până se va găsi cineva să reuşească să-l sară fără electrocutare.

Şi … viaţa nu e de cacao. Doar oamenii din jurul nostru o fac de multe ori să fie aşa. De câţiva ani, observ zilnic un comportament care lasă de dorit. Devine fascinant la un moment dat . Recunosc că încă rămân stupefiată atunci când descopăr răutatea , mai ales cea care vine din suflet. Există absolut orice pe lumea asta , dar puţine persoane reuşesc să-ţi atingă inima într-un mod plăcut. Mult prea puţine. Am reuşit să-mi găsesc liniştea şi fericirea într-o viaţa în care oamenii nu se fac mai deloc plăcuţi şi recunosc că îmi este frică să le pierd.

04.09.2010

Azi am uitat de lume. Am uitat de durere. Nici nu am realizat că e adevărat ... abia acum am deschis ochii. Schimbări peste schimbări. Maturizare în adevăratul sens . Într-adevăr experienţele neplăcute te întăresc, dau o alta forma visului, îţi deschid sau îţi închid ochii, dar toate .. te schimbă. Maturizare. Niciodată nu am abordat subiectul pentru că mi se părea irelevant. N-am crezut în maturizare, credeam că noi ne schimbăm în funcţie de timp , dar nu . E mult mai mult decât atât. Se simte. Schimbarea este vizibilă şi gândurile prind contururi pe care nu credeai că există.

Şi .. mă simt dezbrăcată. Dezbrăcată şi dezamagită. Cât de groaznică şi plină de fericire poate fi viaţa asta ? Mult. Mult prea mult. Şi .. într-un final rămânem dezbrăcaţi şi cu speraţtele spulberate. De ce ai crezut la un moment dat că totul o să se schimbe? Că viscolul o să-ţi spulbere durerea,când de fapt ţi-a spulberat plăcerile şi ţi-a scos şi mai tare la suprafaţa nefericirea. Ne credem atât de puternici în faţa viscolului, în faţa iubirii şi în faţa morţii ... Şi când ultima picătură cade, realizezi că totul a fost un vis. Acum ai de înfruntat alte lucruri poate mai oribile, iar tot ceea ce ai iubit şi ai clădit în ceea ce numeai tu viaţa .. au fost doar pulberea dintr-un vis. Asta e viaţa. Un şir de vise.

Moarte. În fiecare zi ne temem de ea, chiar dacă unii dintre noi se dau zmei. Dar ce faci când te acaparează? Şi la o adică, ce înseamnă moartea? Un pas plăcut către infinit, sau o plecare dureroasă printre lacrimile celorlalţi? Mi-aş dori ca toţi să aibe o a doua sansă la viaţă, la suflet, la bunătate. Dar e posibil oare?

Ce-mi doresc eu de la 2012...
Îmi doresc o schimbare care să-mi aducă şi alte schimbări ...
Poate ca va suna prea poetic, dar imi doresc nespus să renasc. Îmi doresc să am puterea de a schimba ce mi-a mai ramas.
Îmi doresc să-mi recuperez lucrurile pierdute.
Îmi doresc să fiu recuperată.
Îmi doresc ... să nu plâng în 2012.
Îmi doresc să am mai mult noroc.

Îmi doresc să aveţi voi un an mai bun, un an în care sentimentele nu vă vor mai juca feste, un an în care să reuşiţi în orice plan pe care vi l-aţi propus. Fie ca 2012 să spargă toate ghinioanele.

Esti otrava sufletului meu. Ce lume mai nebună decât a mea te-ar putea accepta? Mă omori încet şi îmi place. Mă chinui şi mă pui pe jar. Si apoi mă umpli de spuma dragostei. Mergem pe un drum care se va despica, şi cu toate astea tot îmi permit să-ti spun că te iubesc. Îmi eşti otravă şi totuşi te vreau. Nu vei putea înţelege. Încă nu a apărut persoana care să mă poată cunoaşte ca pe palma sa.